Biserica

Biserica monumentală domină prin fațada cu două turnuri de colț de coifuri de siluetă barocă. Clădirea în sine dispune de o planimetrie tipic barocă, unică în arhitectura Transilvaniei, care se observă mai ales în interior.

Din exterior, biserica se remarcă printr-o volumetrie sobră și înaltă.

Spațiul interior se compune din antreu, nava monumentală, care se îngustează spre arcul de triumf. În nișele pereților oblici ai îngustării sunt introduse cele două altare laterale înalte, o compoziție care conferă interiorului o dinamică tipic barocă, și de rang european printre clădirile franciscane transilvane ale epocii.

Nava este acoperită printr-o calotă boemă de plan rectangular, sprijinită de stâlpi angajați masivi, zona îngustării poartă o boltă asemănătoare, dar de plan trapezoidal. Planul corului mai îngust și mai scund este de asemenea interesant, fiind compus din două travee de boltă, prima, cea mai spațioasă de plan pătrat, și închiderea în plan elipsoidal. Elipsa, chiar dacă este o formă tipic barocă, apare destul de rar în planimetria patrimoniului arhitecturii baroce transilvane, cea mai cunoscută analogie este curtea de onoare a castelului de la Bonțida.

Prima travee a corului poartă o calotă boemă susținută de stâlpi angajați, care sprijină arce dublou în forma mânerului de coș.

Planul bisericii, de fapt al corului mai este completat de două spații laterale: sacristia la Nord și capela Casa de la Loretto la Sud.

Peretele exterior al acestor spații adiacente este în prelungirea peretelui navei (N respectiv S), un element compozițional ce se regăsește și la biserica franciscană de la Odorhei, dar este tipic mai ales bisericilor iezuite monumentale: de la Cluj (actuala piaristă), Târgu Mureș (actuala parohială) și de la Baia Mare (actuala parohială).

Fațadele

Fațada actuală a bisericii a fost realizată o dată cu reparațiile din 1878, de după incendiul din 1855. Fațada monumentală are elemente decorative relativ modeste, conform idealurilor ordinelor călugărești, dar și al perioadei de tranziție dintre stilul neoclasic de la cumpăna sec. XVIII-XIX. și a stilurilor „neo” care încep la noi în anii 1840. Totuși, compoziția ne amintește de fațadele bisericilor iezuite transilvane din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe frontonul fațadei găsim o inscripție în limba latină de tip cronostih, unde adunarea valorii în cifra romană a literelor evidențiate (în cazul nostru pictate în roșu) dă data (re)construcției: AVE MARIA, GRATIA PLENA,/ DOMINUS TECUM! SIS LAVDATA,/ SIC OMNI DIE VIRGO HIC! (1879). Golurile fațadei sunt semicirculare, intrarea principală are un grilaj decorativ de fier forjat, de stil secesionist, care poartă și inscripția IHS .

Interiorul bisericii

Interiorul bisericii, conform stilisticii baroce, are un decor somptuos. Între cele două turnuri se găsește tribuna orgii, care poartă o boltă semicilindrică. Vitraliile bisericii (de la sf. sec. XIX.) s-au distrus datorită unui atac din timpul celui de-al doilea război mondial, însă anumite detalii din vitraliile ferestrei din spatele orgii sunt încă prezente: prospectul orgii protejase fereastra de suflul exploziei. În interior se remarcă capitelurile pilaștrilor dublați de pe corpul stâlpilor angajați, având profilatură marcantă și șiruri de frunze. În navă se observă faptul că ferestrele laterale sunt întretăiate de calota boemă.

Dintre piesele de o deosebită valoare artistică menționăm cele două altare laterale din navă, introduse în nișele înalte ale spațiului îngustat. Altarele respective sunt unicate în arta barocă din Transilvania, nu numai prin monumentalitate și calitate artistică, dar și prin faptul că au fost sculptate din piatră (și ulterior au fost colorate cu vopsea de ulei). Din punct de vedere stilistic cele două altare, dedicate sfinților franciscani Sf. Francisc de Assisi și Sf. Anton de Padova se includ perfect în opera importantului sculptor baroc clujean Johannes Nachtigall (m. 1762).

Amvonul de lemn este decorat cu figurile evangheliștilor, dar de o manieră mult mai provincială.  Bolta și arcadele navei poartă pictură murală decorativă, figurativă și inscripții de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În cor se remarcă baldachinul monumental al altarului susținut de șase coloane înalte, de lemn, pe un plan semi-elipsoidal. Pe „vârful” baldachinului se vede o coroană cu raze.

Mensa altarului este cioplită în piatră și este acoperită de decorul de lemn din sec. XIX. În jurul altarului găsim mai multe statui de lemn, de diferite mărimi. Pe cele două laterale, sunt amplasate statui mai exigente și mai înalte, aproape de mărime umană, cioplite în lemn, care îi reprezintă pe regii Sf. Ștefan și Sf. Ladislau, venerați de franciscani.

Capela Casa de la Loretto astăzi este aproape inaccesibilă din cauza mobilierului adunat acolo. Chiar în colț se observă epitaful cioplit în marmură gri al lui Deodat Lászlóffy, comerciant armean înnobilat. Pe epitaful din 1787 apare și portretul în medalion al defunctului, o lucrare de înaltă calitate artistică.

În sacristia bisericii se remarcă dulapul de lemn, original, din 1767, cu decor de intarsie și piscina pentru apa sfințită, cioplită în piatră în formă de scoică, în stil baroc, și care ne amintește de asemenea la operele lui Nachtigall de la Bonțida.

Biserica are în alcătuire subsol parțial, parter și etaj parțial.

1/ Parterul acesteia cuprinde:

• Porticul, cuprinzând: holul de la intrare și două antreuri Acestea sunt prevăzute cu accese directe din spațiul public și comunică cu holul de de la intrare prin coridoare de legătură. Accesul în biserică este asigurat prin 3 uși dispuse simetric.
• Nava cu planșeu de tip boltă a la vela/boemă, tencuit la intrados și pictat decorativ.
• Corul, dezvoltat în continuarea navei, închis în partea superioară cu o calotă ce descarcă pe arce tip „mâner de coș”, cu nașterile în pereții laterali.
• Sacristia, amplasată în stânga altarului, lateral corului.
• Capela Mariei de Loretto, amplasată la sud, în dreapta altarului.

2/ Subsolul este situat sub sacristie și sub cor. Planșeul acestuia este realizat sub formă de bolți și arce cilindrice.

3/ Etajul bisericii este reprezentat de balconul situat pe verticala porticului și de două turnuri ridicate pe verticala antreurilor. între acestea este amplasată tribuna în care este instalată orga bisericii.