Claustrul mănăstirii

Această componentă a ansamblului este relativ modestă, dispune doar de trei aripi, dintre care cea de mijloc (de sud) este alăturată bisericii, astfel, în lipsa aripii nordice din complex lipsește careul interior „clasic” al mănăstirilor. Aripa vestică este mai scurtă decât cea estică, iar din aripa sudică lipsesc încăperile, este doar un culoar pe lângă biserică. Aripile dispun de nivelele P+E, la aripa sudică găsim și subsol parțial prin care poate fi accesată și cripta de sub corul bisericii.

Fațada stradală a mănăstirii este simplă, asemănătoare unei case modeste: are trei axe de goluri, în axa sudică se deschide intrarea cu ancadrament de piatră, dreptunghiular, profilat doar prin dungă îngustă pe conturul exterior, tipic ancadramentelor din sec. XVIII. Ușa metalică este de epocă. La ferestre s-a păstrat tâmplăria de la sfârșitul sec. XIX. Între ferestrele etajului se observă o placă comemorativă de marmură neagră din 1992, care comemorează jubileul de 250 de la momentul fondării mănăstirii (1742). Fațada spre interior a aripii de vest este acoperită de niște construcții ce nu par a fi originale (scara, cămara.) În aripa vestică, la parter se găsește refectoriul, care original era oratoriul (capela inițială) a mănăstirii, cu boltă semicilindrică având penetrații. La etaj se urcă o scară de piatră care pare a fi originală (însă nu și construcția ce o înconjoară).

Fațada din spate, cea spre est este de asemenea simplă, însă aici la parter găsim și două ferestre cu ancadramente de piatră, dreptunghiulare, cu decor modest. Fațada vestică a aripii estice este cea mai reprezentativă dintre fațadele mănăstirii, dispune de soclu de tencuială, și se recunoaște în tencuială și urma unui decor foarte simplu de bosaj pe suprafața fațadei. Fațada are 6 axe de goluri, în cea nordică la parter se deschide intrarea scării din spate; în axa lui găsim o nișă semicirculară amenajată pentru simetria fațadei cu ferestre mici pentru luminarea scării. În celelalte axe găsim ferestre semicirculare la parter și dreptunghiulare la etaj, incluse în nișe semicirculare. Tâmplăria ferestrelor de jos este cea istorică, probabil de la începutul sec. XX., din lemn masiv, cu decor sculptat, tâmplăriile de etaj au fost schimbate în termopan. În această aripă se găsesc cele 5+5 chilii (la parter și la etaj) ale călugărilor, legate printr-un culoar în fața încăperilor.

Aripa sudică a mănăstirii are fațadă asemănătoare, cu soclu de tencuială și bosaj foarte simplu și greu vizibil, și cu 1+6 axe de goluri la etaj și 6 axe la parter (axa vestică este acoperită de construcția scării). Forma golurilor este aceeași ca și la aripa estică, tâmplăriile de epocă și în acest caz s-au păstrat la parter, cele de la etaj au fost modernizate.

Muzeul amenajat în acest spațiu, în sălile de la parter, găzduiește expoziții periodice iar în sălile de la etaj, în cadrul unei expoziții permanente, sunt prezentate cele mai valoroase manuscripte ale Centrului de Colecție Romano-Catolic.