Despre monumentul istoric

Gherla (Armenopolis) este un oraş înfiinţat de către armeni la sfârşitul secolului al XVII-lea, care s-a întins între castrul roman vechi şi cetatea construită în 1540 de către Martinuzzi Fráter György. În anul 1738, în oraşul armenesc bogat au încercat să se aşeze minoriţii, mai apoi în anul 1741 iezuiţii, dar fără succes. Slujirea enoriaşilor catolici din cetate a fost efectuată începând cu anul 1731 de către franciscanii observanţi veniţi din Dej, cărora pe 20 septembrie 1742 judecătorul suprem Dániel Tódor le-a donat un teritoriu, iar Márkovics András o casă pentru folosinţă. În anul 1748, pe timpul guardianului P. Ponori Anaklét s-a depus piatra de temelie a bisericii, iar datorită familiilor armeneşti înstărite, construirea bisericii s-a terminat la anul 1757. Biserica a fost hirotonită pe 5 noiembrie 1758 de către provincialul emerit P. Botár Joachim, în onoarea Sfântului Petru de Alcantara. Capela Maria de Loretto a fost construită în anul 1760 de către Lászlóffy Bogdán, şi tot atunci s-au apucat de edificarea aripii răsăritene, care s-a terminat în anul 1766. Rezidenţa din Gherla a fost ridicată la rang de convent din anul 1767, tot atunci s-a terminat şi fabricarea mobilierului cu încrustare din sacristie. Altarul cu înfăţişarea lui Sfântul Anton s-a realizat din piatră în anul 1761 pe cheltuiala lui Placsintár Dávid, iar altarul Sfântul Francisc pe cheltuiala lui Csomák Miklós. Sculptorul artist al altarelor a fost probabil acel Johannes Nachtigall, care a sculptat mai multe sculpturi din piatră la castelul din Bonţida.

Cele două clopote au fost sfinţite de către episcopul Kolonics László în anul 1777, iar cel de al treilea de către episcopul Rudnay Sándor în anul 1819.

În data de 21 septembrie 1855 biserica a fost afectată de un incendiu. La un an după catastrofă a fost reacoperită, iar pe 20 septembrie 1857 a fost resfinţită de către provincialul P. Keresztes József.

Statuia Mariei din Loretto (care este sculptată din lemn) a supraviețuit incendiului și a rămas neafectată. După acest miracol s-a extins cinstirea Mariei în biserica noastră. Pelerinii, care mergeau la Nicula, prima dată intrau în capela Mariei de Loretto, după care își continuau drumul.

Altarul Fecioarei Maria şi orga de atunci s-au realizat în anul 1859, altarul Sfânta Ana în anul 1867. Aceste două altare au fost înlocuite cu cele existente şi astăzi, în anul 1909. Turnurile actuale ale bisericii s-au construit în 1878. Pe spațiul dintre cele două turnuri s-a făcut următoarea inscripție „Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum, sis laudata, sic omni die Virgo hic!”, și cu acesta dând dovadă de o cinstire deosebită a Mariei.

Parohia romano catolică de rit latin din Gherla, sub administrarea franciscanilor, din cauza numărului mic de enoriaşi, a fost înfiinţată doar în anul 1825 de către episcopul Szepessy Ignác. Până la data respectivă, romano catolicii au fost administraţi de parohia armeano-catolică.

În anii 1930 aripa estică a mănăstirii a fost extinsă, la parter s-a deschis şcoala catolică, la etaj s-a inaugurat o sală festivă cu scopuri culturale, care a fost frecventată deseori de către maghiarii din oraş.

Şcoala a fost naţionalizată în anul 1948, aripa de est integral de-asemenea, şi ele au fost predate cooperativei locale, care printre altele a folosit partea de la parter ca şi atelier de sticlărie. Până la anul 1973 aripa amintită s-a deteriorat în aşa fel, încât ea a trebuit să fie demolată.

În anul 1951 franciscanii au fost transportaţi la Dej şi Radna, unde şi-au avut domiciliul forţat. Neoficial, iezuiţii sunt aduşi la Gherla, la domiciliul forţat în mănăstire. Ei şi-au efectuat o activitate benefică în acea scurtă perioadă. Printre altele, practica de medicină a călugărului P. Bátay a avut un ecou naţional, venind aici bolnavi pentru remediere, iezuiţii înghesuiţi aici fiind aprovizionaţi cu mâncare în schimb. Franciscanii au preluat mănăstirea în anul 1957, şi au desfăşurat o activitate pastorală până în 2001, când au predat biserica şi mănăstirea arhidiecezei romano-catolice din Alba-Iulia.

În contemporaneitate, ansamblul Bisericii și mănăstirii franciscanilor din Gherla este un momenument istoric unic.

Unicitatea obiectivului rezultă din elementele componente cu o valoare istoric-artistică deosebită din mănăstire și biserică, acestea fiind în esență următoarele:

1. Mobilierul sacristiei – datat din 1767;
2. Cele două altare laterale sculptate din piatră, din sec. XVIII. dedicate sfinților franciscani Sf. Francisc de Assisi și Sf. Anton de Padova;
3. Inscripția de pe frontonul fațadei principale;
4. Baldachinul și mensa altarului principal împreună cu statuile regilor Sf. Ștefan și Sf. Ladislau;
5. Pictura murală figurativă și decorativă de pe bolțile bisericii (1908);
6. Blazoanele din interiorul bisericii;
7. Epitaful din capela Loretto;
8. Pictura murală din capela Loretto;
9. Altarul și statuia de altar al capelei Loretto, de stil baroc;
10. Fragmentele de vitralii în fereastra fațadei principale;

Conform studiilor de specialitate – artistic, istoric, arhitectural – realizate cu ocazia pregătirii obiectivului pentru redarea în circuitul turistic cultural, descoperim întocmai acele detalii care fac Biserica și Claustrul Mănăstirii Franciscanilor din Gherla un obiectiv unic, ce se ridică la valoarea altor monumente similare din Europa.