Clădirea mănăstirii franciscane de la Gherla face parte din Ansamblul urban „Centrul istoric al oraşului”, trecut în Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-a-A-07623, unde apare și separat, cu codul CJ-II-a-B-07641. Actualmente biserica mănăstirii, cu hramul Sf. Petru de Alcantara funcționează ca și biserica parohială romano-catolică a orașului.
Biserica
Caracterizată de o volumetrie sobră și înaltă, cu silueta fațadei rotunjită, învelită cu tablă cu nava acoperită de un acoperiș învelit cu țiglă în cinci ape datorită pereților oblici, biserica este una dintre monumentele baroce reprezentative ale municipiului Gherla.
Capela Mariei de Loretto
Cultul Măicii Domnului însoțește întreaga istorie a cultului romano-caltolic în general și al celor din din Gherla în special. Capela Mariei de Loretto, o adevărată bijuterie din punct de vedere artistic, regăsim dovada acestei adorții, miraculoasă statuie din lemn a „Madonei Negre”.
Cripta
Cripta situată la subsol, dedesubtul zonei altarului principal și sacristiei, este una dintre cele mai spectaculoase elemnte reabilitate și accesibile din 2021. Vizitând ansamblul monumentului istoric, în aceaste încăperi de la subsol puteți admira plăcile memorial ale nobiliror înmormântați aici.
Muzeu, biblioteca, arhiva
Muzeul amenajat în Calustrul fostei Mănăstiri Franciscane din Gherla găzduiește Centrul de Colecție Romano-Catolic al zonei Nord-Vestice ale Transilvaniei și obiecte de artă baroce restaurate odată cu reabilitarea ansamblului de monumente istorice.
Arhitectura barocă a secolului XVIII din Transilvania
Biserica și Mănăstirea Franciscanilor din Gherla este un monument istoric baroc, unic, emblematic pentru arta transilvană a secolului XVIII.
Gherla este singurul oraș din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit și a cărui construcție s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o dată cu fondarea Gherlei de către coloniștii armeni cu permisiunea Curții Imperiale de la Viena.
Construcțiile înălțate în a doua jumătate a secolului XVIII-lea au fost realizate conform unor tipare în care elementele de planimetrie locală transilvăneană, dar și cele tipice Austriei superioase sau Boemiei, au primit un adaos decorativ de factură barocă.
Alte orașe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat în aceasta perioadă.
Liturghii
Sacramente
Expozitii
Arta & Istorie