Capela Mariei de Loretto

În partea sudică a corului, în toată lungimea acestuia, se află Capela Mariei de Loretto (capela Lauretană), cu plan dreptunghiular alungit. Peretele exterior al acestui spațiu adiacent este în prelungirea peretelui navei (N respectiv S), un element compozițional ce se regăsește și la biserica franciscană de la Odorhei, dar este tipic mai ales bisericilor iezuite monumentale: de la Cluj (actuala piaristă), Târgu Mureș (actuala parohială) și de la Baia Mare (actuala parohială), dar și la menționata biserică Sf. Ana de la Budapesta, cu care prezintă probabil analogia cea mai apropiată.

Capela fost construită în 1760 din donațiile lui Lászlóffy Bogdán și era la momentul demarării proiectului una din cele mai deteriorate zone ale complexului de clădiri.

Altarul de dimensiuni mici este cea mai valoroasă operă de artă păstrată în capelă, datând din perioada înființării.

Pe tabernacolul central se situează statuia Mariei de Loretto, flancată de statuile a doi îngeri îngenuncheați pe câte un soclu, adorând Fecioara. Structura este construită din lemn de rășinoase, iar decorațiile sculptate și statuile din lemn de tei. Decorului sculptat prelucrat atent și minuțios i se alătura o pictură la fel de pretențioasă și bogată, cu suprafețe aurite și argintate, cu vernisuri colorate. Altarul este amplasat pe o masă de altar zidită.

Altarul este o operă barocă de înaltă calitate, restaurată dintr-o stare de degradare extrem de avansată.

Din istoria capelei menționăm incendiul din 1855, când în mod miraculos sculptura Mariei de Loretto a rămas neafectată. De atunci statuia este “poreclită” Madonna Neagră, amplifică cultul Fecioarei Maria îl atrage pelerini spre aceast monument unic din Gherla.