Mobilierul sacristiei

În sacristia bisericii se păstrează un ansamblu de mobilier foarte valoros, format din două piesedestinat depozitării veșmintelor preoțești și a cărților și a altor accesorii liturgice. Construcția realizată din lemn de rășinoase și stejar este acoperită pe întreaga suprafață cu  decorații din lemn de nuc, tisa și paltin, aplicate în tehnica intarsiei. Dulăpiorul central poartă inscripția ”1767 F E E” – inițialele trimit către Frater Eckhardt Elsear, călugăr laic venit din Boemia în jurul anilor 1730, decedat la mănăstirea din Călugăreni, județul Mueș, în 1798, unde se găsește și mormântul lui.

Altarul Sf. Francisc de Assisi

Altarul baroc secundar, din partea dreaptă a careului bisericii, reperezentându-l pe Sfântului Francisc de Assisi a fost realizat în anul 1761 din donațiile
lui Csomak Ferenc de către importantului sculptor baroc clujean Johannes Nachtigall (m 1762).. Caracteristic stilului baroc, altarul este realizat din piatră, fiind colorat și poleit cu foiță de aur și argint, și în parte din zidărie acoperită cu stucatură policromă. Ulterior compoziția a fost acoperită de două straturi succesive de culori pe bază de ulei. Restaurarea a redat coloritul original al altarului. Blazonul deasupra altarului Sf. Francisc este cel al ordinului franciscan, este din tablă, nu aparține altarului original.

Altarul Sf. Anton de Padova

Introdus în nișa înaltă a peretelui oblic din stânga, simetric cu altarul Sf Francisc, se află altarul reprezentându-l pe Sfântu Anton de Padova, realizat în 1761, din
donațiile lui Placsintar David de către importantului sculptor baroc clujean Johannes Nachtigall (m 1762). Altarula fost realizat din piatră fiind colorat și poleit, ulterior fiind acoperit de două straturi succesive de culori pe bază de ulei. Deasupra nișei altarului Sf. Anton este cioplit în piatră blazonul finanțatorului altarului.

Inscripția de pe frontonul fațadei principale

Deasupra cornișei pe un zid în atic se află o inscripție în limba latină de tip cronostih. Adunând avaloarea cifrelor romane a literelor evidențiate prin scris înclinat și pictate în roșu, obținem data construcției turnurilor: AVE MARIA, GRATIA PLENA,/ DOMINUS TECUM! SIS LAVDATA,/ SIC OMNI DIE VIRGO HIC! (1879). Primele două rânduri sunt versetele de început ale cunoscutului imn Ave Maria, lăudarea Măicii Domnului, preluate din Biblie. (Din studii de istoria artei – P. György / Virgil Pop – reiese, că initial pe același loc se afla o altă inscripție, dipărută între timp: TRISTIBVS EBVSTIS CELERI FERVORE REVIXI/ HINC TIBI MIRE DEVS GLORIA VIVA SONAT. Adunarea cifrelor dă suma 1857, adică data reconstruirii bisericii după incendiul din 1855.) Restaurarea inscripției a fost o provocare complexă: tencuiala cu inscripție a fost extrasă într-o bandă cu lățimea de aprox 50 cm, iar după consolidarea zidului suprafața extrasă a fost replantată pe zidărie și a fost restaurată.

Baldachinul și mensa altarului principal împreună cu statuile regilor Sf. Ștefan și Sf. Ladislau

Altarul principal este o construcție realizată în două etape. Baldachinul de dimensiuni mari, susținut de șase stâlpi masivi, a fost construit probabil în a doua parte a secolului al XIX-lea, din după incendiul din 1855. Tabenacolul și fațada neogotică a stypesului datează de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Este construit din lemn de rășinoase, cu ornamente sculptate din tei, cu pictură și decorații sculptate aurite. Altarul principal este o construcție realizată în mai multe etape, cu folosirea, refolosirea elementelor, fragmentelor din diferite epoci:
-Din altarul principal de odinioară, construit în 1761, se păstrează numai masa altarului. Stypesul este o construcție din piatră și zidărie, iar în față și lateral a fost pictat. În ziua de azi nu este vizibilă, fiind acoperit pe trei laturi cu panouri de lemn sculptate și pictate.
-Patru coloane și doi pilaștri, cu soclurile de susținere și baldachinul de deasupra, se păstrează dintr-o construcție anterioară celei din zilele noastre. Nu excludem posibilitatea ca aceste elemente, cu încă două socluri din navă, să fi făcut parte din altarul construit în anii 1847–1848. Aceste elemente sunt construite din lemn de rășinoase, și înainte de restaurare erau pictate cu imitație de marmură roșie. Mensa altarului este cioplită în piatră, însă este acoperită de decorul de lemn de la sfârșitul sec. XIX. (sau începutul secolului XX.). În jurul erau plasate mai multe statui de lemn, de diferite mărimi. Cele patru postamente mai înalte probabil au aparținut altarului original, și au purtat statui de mărime identică. Pe cele două postamente laterale dintre acestea sunt amplasate statui mai exigente, cioplite în lemn și pictate, care îl reprezintă pe regii Sf. Ștefan și Sf. Ladislau, venerați de franciscani. Statuile mai provinciale nu se ridică la calitatea artistică a statuilor de piatră ale altarelor laterale din navă, însă se mai includ în limbajul stilistic al barocului târziu, pot fi datate pe bază stilistică la mijlocul secolului al XIX-lea și presupunem că mai făceau parte din compoziția originală a altarului (din 1847-48). Tabloul principal, pictură în ulei pe pânză, îl prezintă pe Sfântul Petru din Alcantara, sfânt franciscan cunoscut pentru modul de viață ascetic și urmărirea modelul sărăciei lui Iisus. Pictura îl reprezintă pe sfânt levitând (reprezentarea tipică a lui). Pictura altarului datează din 1908 și i se atribuie pictorului Urbánszky Fülöp, ale cărui lucrări le întâlnim și în biserica mănăstirii franciscane din Șumuleu Ciuc.

Pictura murală figurativă și decorativă de pe bolțile bisericii (1908)

Bolta și arcadele navei poartă pictură murală decorativă, de o înaltă calitate artistică, tipică pentru începutul secolului al XX-lea. În cele patru colțuri apare și câte o figură: tânără cu coroană, cu spadă și ramură de palmier în mâna dreaptă și pocal cu ostia, probabil Sf. Barbara (însă lipsește cel mai cunoscut atribut, turnul), un bărbat în vârstă ținând un copil în brațe, Sf. Iosif, o tânără cu un miel în brațe, ținând ramură de palmier, Sf. Agneta și un bărbat cu fierăstrău, cu haine tipice pentru apostoli, Sf. Simion. Picturile figurative sunt realizate într-o manieră mult mai naivă decât elementele decorative. Pe bolta zonei îngustării găsim o compoziție figurativă mai mare, în cartuș, reprezentându-l pe Iisus printre copii. Picturile sunt operele pictorului clujean Fülöp Urbánszky, din 1908.

Blazoanele din interiorul bisericii

Deasupra nișei altarului Sf. Anton este cioplit în piatră blazonul lui Dávid Placsintár (comanditarul altarului), reprezentând un soldat călare, având sabia scoasă în mâna dreaptă. Blazonul a fost colorat ulterior, dar aparține altarului original. Blazonul ordinului Franciscan, deasupra altarului Sf. Francisc, este din tablă, și nu aparține altarului original. Deasupra întrării în capela Casa de la Loretto (sub inscripția de tip cronostih HACCE LAVRETANA DOMVS, 1760), într-un gol semicircular este amplasat blazonul de stil baroc al familiei Lászlóffy, reprezentând o spadă ridicată cu coroană, flancată de două pistoale. Deasupra blazonului în compoziție mai sunt reprezentate și trei blazoane mai mici, cele ale Ungariei, Transilvaniei și Cehiei. Compoziția pictată este cioplită în piatră, și reprezintă înaltă valoare artistică.

Pictura murală din capela Loretto

În interiorul capelei, pep parcursul cercetărilor stratigrafice de parament a fost identificat decorul pictat, caracteristic capelelor lauretane: imitația de cărămidă netencuită, datînd din mijlocul sec. XVIII. Această decorație de asize încearcă de fapt să redea interiorul capelei originale Lauretane: un interior rustic al unei capele cu zidărie de cărămidă. Peste acest strat s-a aplicat un strat de picturi decorative, elemente florale pictate cu mâna liberă, încastrate în carouri. Pe un strat superior s-a dezvelit și o pictură decorativă multicoloră, realizată cu șablonul, probabil de la începutul secolului XX.

Altarul și statuia de altar al capelei Loretto, de stil baroc

Altarul de dimensiuni mici este cea mai valoroasă operă de artă păstrată în capelă, datând din perioada construirii capelei, 1760. Pe tabernacolul central se situează statuia Mariei de Loretto, flancată de statuile a doi îngeri îngenuncheați pe câte un soclu, adorând-o pe Maica Domnului. Structura este construită din lemn de rășinoase, iar decorațiile sculptate și statuile din lemn de tei. Decorului sculptat prelucrat atent și minuțios i se alătura o pictură la fel de pretențioasă și bogată, cu suprafețe aurite și argintate cu vernisuri colorate. Madonna neagră este o reprezentare iconografică tipică iconografiei creștine. Există mai multe explicații pentru fața de culoare închisă, neagră. În mod miraculos sculptura Mariei de Loretto a rămas neafectată în cursul incendiului din 1855.

Fragmentele de vitralii în fereastra fațadei principale

Vitraliile bisericii datează de la sfîrșitul sec. XIX. (data exactă și autorul nu este cunoscut). Toate vitraliile au fost distruse datorită unei explozii din timpul celui de-al doilea război mondial, venit din partea sudică a bisericii, însă anumite detalii din chenarul vitraliilor ferestrei din spatele orgii au rămas la locul lor: prospectul orgii protejase parțial fereastra de suflul exploziei.

S-a pastrat friza decorativa din jurul pesonajului central al vitraliului care o reprezenta pe Sfânta Cecilia, patroana muzicii. Acest vitraliu a fost executat din donațiile Asociației Sf Ana a Bisericii lui Solomon în 1908.

Orga

În 1825 au avut loc lucrări de reparație la cor, tot în acest an franciscanii din capela cetății formează și o parohie pentru enoriașii romano-catolici din Gherla. În 1827 a fost adusă în biserică orga, opera lui Péter Bodor, faimosul artizan-inginer din Târgu Mureș, întemnițat la acea dată în penitenciarului din Gherla.

Amvoul

Amvonul și cornamentul amvonului au fost realizate în a doua parte a secolului al XIX-lea. Sunt construite și sculptate din lemn de rășinoase și tei, cu suprafața pictată în alb monocrom și decorații sculptate aurite și argintate.